Biografii

S-a născut la 22 aprilie 1925 în Lișcoteanca, fiind fiul lui Petre și Maria Albuleț (născută Dobre). Tatăl său a fost primarul comunei Lișcoteanca, în anii 1930-1940. În perioada 1932-1938 a urmat școala de șapte ani din localitate, iar între 1938-1943 cursurile Liceului Industrial din Brăila. În 1943 este admis la Școala Tehnică de Aviație din Mediaș. După admitere, fiind un bun cunoscător al limbii germane, este trimis la o școală militară pentru tehnicieni din aeronautică din Munchen, Germania. După actul de la 23 august 1944, toți elevii români din Germania sunt arestați, fiind ulterior repatriați, la sfârșitul anului 1944, după ocuparea Bavariei de către trupele americane.

În decembrie 1947, împreună cu alți foști colegi de liceu, înființează la Brăila, o organizație clandestină - „Mișcarea Națională Română” - care organizează o serie de acțiuni împotriva autorităților comuniste, în special tipărirea și distribuirea de manifeste și propagandă privind falsificarea alegerilor din acel an.

La 14 iulie 1948 a fost arestat  de Direcția Regională a Securității Statului Galați, fiind condamnat la cincisprezece ani închisoare pentru „uneltire contra orânduirii sociale de stat”, din care a executat doisprezece ani, în penitenciarele Galați, Aiud, Lugoj și Gherla, precum și în lagărele de muncă de la Poarta Albă, Valea Neagră, Salcia și Periprava A fost eliberat la 10 iulie 1960, prin expirarea pedepsei.

După eliberarea din închisoare s-a stabilit în orașul Constanța.

S-a născut la 22 mai 1906 în Ianca, fiind fiul lui Ioan și Dumitra Alexandru. A absolvit  școala gimnazială de șapte ani din localitatea natală și  seminarul teologic, fiind preot în Lișcoteanca, în perioada 1937-1948.

A fost membru al Gărzii de Fier, îndeplinind funcția de șef de garnizoană legionară, în comuna Lișcoteanca. După instaurarea regimului comunist a fost declarat chiabur, posedând 16 ha teren arabil.

La 18 iulie 1952 a fost arestat de Direcția Regională a Securității Statului Galați, pentru „activitate legionară” fiind închis timp de doi ani în coloniile de muncă Peninsula și Valea Neagră. A fost arestat din nou la 22 ianuarie 1958 și condamnat la trei ani de muncă obligatorie pentru „primejduirea ordinii în stat”, pe care i-a executat, în lagărele de muncă de la Culmea și Periprava. A fost eliberat la 17 februarie 1961, prin expirarea pedepsei.

S-a născut la 12 septembrie 1903 în Bordeiu Verde, fiind fiul lui Vasile și Ancuța Bănuț. Tatăl său era contabil la moșia Eforiei Spitalelor Civile.

După școala primară din satul natal, a urmat Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila și Seminarul Teologic din Craiova pe care îl absolvă în 1927, fiind hirotonit preot la parohia „Sfântul Dimitrie” din Sărulești, Județul Buzău, de unde se mută la parohia „Sfânta Filofteea”, din comuna suburbană Chercea, Brăila.

A făcut politică activă, fiind vicepreședinte, iar din 1945 președinte, al organizației locale a Partidului Național Țărănesc. La 16 august 1952 este arestat, primind o detenție administrativă de 60 luni, în colonia de muncă Dudu, de unde este eliberat la 11 august 1953. La 16 mai 1959 a fost arestat din nou, fiind condamnat de Tribunalului Militar Constanța la 25 de ani muncă silnică, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”, pe care i-a executat în penitenciarele din Galați, Botoșani și Aiud. A fost eliberat la 15 aprilie 1964 din Penitenciarul Aiud, revenind ca preot slujitor la parohia „Sfânta Filofteea”.

S-a născut la 6 ianuarie 1906 în comuna Tufești, județul Brăila, în familia lui Done și Ivanca Bejan. Tatăl său era cârciumar, șeful organizației PNL din comună și primar al comunei într-o perioadă.

În perioada 1913-1918 a urmat cursurile școlii primare din Tufești. În anul 1918 este trimis la București, unde urmează cursurile liceale, între 1918-1925 și, ulterior ale Seminarului teologic de gradul II, pe care le absolvă, în anul 1927.

A fost hirotonit la 5 octombrie 1928 fiind repartizat ca preot paroh al parohiei Bordei Verde, unde a slujit până în anul 1972, când s-a pensionat.

În timpul păstoririi sale s-a efectuat o primă reparație capitală a bisericii, în toamna anului 1929 și în primăvara anulu1 1930. Reparația a inclus: refacerea completă a tencuielii pereților, la interior și exterior, înlocuirea ferestrelor cu unele duble, refacerea lemnăriei acoperișului și acoperirea cu tablă galvanizată englezească, precum și refacerea turlei. Tot în timpul său au fost efectuate și o serie de reparații minore, după cutremurul din 1940.

În perioada interbelică a fost membru al Partidului Național Țărănesc, iar începând cu anul 1935 a fost șeful organizației locale a Frontului Românesc (partidul condus de Alexandru Vaida-Voevod). În anul 1944 s-a înscris în Frontul Plugarilor, din care a fost exclus în 1948, ca fiind chiabur.

După război, a fost arestat, între 1949-1950, sub acuzația de „instigare publică” și „legionarism” fiind eliberat, fără a fi fost condamnat, din lipsă de probe.

A fost căsătorit cu Elena, având împreună trei fete, toate învățătoare. După pensionare s-a retras la Tecuci, unde locuiau două dintre fete, unde a și murit.

S-a născut la 29 iulie 1899  în Bordei Verde. A urmat școala primară în sat, fiind agricultor.

La 3 august 1952, a fost arestat de Direcția Regională a Securității Statului Galați, fiind condamnat pentru „instigare publică” la șase luni închisoare, pe care le-a executat în penitenciarul Brăila. A fost eliberat la 3 martie 1953.

S-a născut la 13 octombrie 1916 în Bordei Verde, în familia locuitorilor Ioniță și Victoria Boală. A urmat școala primară în sat, Liceul Industrial din Brăila și Politehnica din București, ca inginer CFR. A făcut stagiul militar la Regimentul de Pontonieri din Brăila, în anul 1937, cu gradul de sergent TR.

Între 1940-1941 a făcut parte din organizația tineretului legionar „Frățiile de Cruce”.

În primăvara anului 1948, pe când lucra ca șef de atelier la CFR Brăila, a fost arestat și condamnat la 6 luni închisoare, prin sentința 789 din 17 decembrie 1948 a Tribunalului Militar Galați, pentru „apartenență la organizație subversivă”.

S-a născut la 1 septembrie 1904 în Bordei Verde, fiind fiul lui Petrea și Tudora Boboc. A absolvit  trei clase la școala primară din Bordei Verde, fiind agricultor toată viața.

În perioada 1933-1946, a fost membru al Partidului Național Liberal și ulterior al Partidului Național Liberal-George Brătianu (georgist), fără a ocupa funcții politice sau publice.

Era un om foarte respectat în sat, recunoscut ca unul dintre cei mai harnici și gospodari țărani din Bordei Verde, „pe care îl puteai vedea mergând călare la câmp, după fiecare ploaie, pentru a vedea dacă au fost afectate semănăturile.”

După instaurarea regimului comunist a fost declarat chiabur, posedând 24 ha teren arabil.

A fost denunțat la securitate de către tânărul activist comunist V.H., ajuns ulterior președinte al CAP Bordei Verde, dintr-o ranchiună personală, pentru că fusese „foarte pretențios și l-a exploatat”, în perioada când acesta fusese angajat cu ziua la muncă.

 La 8 martie 1952 a fost arestat  de Direcția Regională a Securității Statului Galați, fiind condamnat la un an închisoare pentru „manifestări ostile regimului nostru” și internat în lagărul de muncă Mânăstirea. În închisoare a avut parte de tratamente rele din partea anchetatorilor, din cauza refuzului său de a coopera și a recunoaște presupusele fapte comise. În preziua în care trebuia să fie eliberat, la 7 martie 1953, este bătut cu bestialitate, rupându-i-se gâtul (fracturată coloana vertebrală). A fost transferat la Spitalul Penitenciar Văcărești, unde a zăcut în stare de inconștiență până la 22 aprilie 1953, când a decedat. (la o lună jumătate după ce ar fi trebuit să fie eliberat). Cauza morții, consemnată de comisia medicală a fost „fractura coloanei vertebrale în regiunea cervicală, cu tetraplegie și escare”

S-a născut la 17 august 1898 în Bordeiu Verde, fiind fiul lui Ioan și Eufrosina Brezeanu (născută Pârvu).  Tatăl său era agentul fiscal al comunei. Familia avea o casă de locuit și 4,5 ha pământ.

În 1905 începe școala primară din satul natal, dar nu urmează decât două clase, deoarece tatăl său moare și mama decide să se mute la Brăila, la o soră a ei. Ciclul primar îl finalizează la Școala de băieți nr. 2 din Brăila.

În anul 1910 este admis la Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila. Murindu-i mama în același an, a fost întreținut pe perioada liceului de unchiul său, inginerul Gheorghe Brezeanu, din București. Urmează șase clase de liceu, până în toamna anului 1916, când este încorporat la Regimentul 78 Infanterie și trimis la Școala de ofițeri din Botoșani pe care o absolvă în martie-1917, cu gradul de plutonier TR și repartizat la Regimentul 20 Obuziere. În paralel va completa și clasa a7-a de liceu.

La 15 octombrie 1918 este admis la Școala de Ofițeri de Artilerie, pe care o absolvă la 01 iulie 1919, obținând gradul de sublocotenent. Și-a desfășurat cariera militară în diferite unități de artilerie sau în comandamentele armatei, ajungând până la gradul de colonel, comandant al Regimentului 3 Artilerie din Brăila.

În anul 1946 a fost trecut în rezervă de noile  autorități comuniste, pentru activitatea desfășurată pe frontul Est. După proclamarea republicii populare, în luna ianuarie 1948, trece ilegal frontiera în Iugoslavia, cu intenția de a emigra în Occident. Este prins de autoritățile iugoslave și returnat în țară.

La 5 august 1948 este condamnat de Tribunalului Militar București la 10 de ani muncă silnică, pentru delictul de „trecere frauduloasă a frontierei”, pe care i-a executat în penitenciarele din Jilava, Gherla, Satu Mare și Caransebeș, precum și în lagărele de muncă de la Cavnic și Valea Neagră. A fost eliberat la 5 octombrie 1955, fiind amnistiat prin aplicarea prevederilor Decretului 421/1955.

S-a născut la 21 mai 1917 în Filiu, fiind fiul lui Chiru și Stănica Brânză. A absolvit patru clase la școala gimnazială din Filiu și a învățat meseria de croitor, pe care a practicat-o.

La 24 decembrie 1958, a fost arestat de Direcția Regională a Securității Statului Galați, fiind condamnat pentru „uneltire” la douăzeci și cinci de ani închisoare, pedeapsă comutată în 1962 la cinci ani închisoare, pe care i-a executat în penitenciarul Galați și în lagărul de muncă Giurgeni. A fost eliberat la 10 ianuarie 1963, fiind grațiat prin aplicarea prevederilor Decretului 5/1963.

S-a născut la 27 decembrie 1913 în Gropeni, fiind fiul lui Paraschiv și Steliana Cârlan. A absolvit facultatea de teologie, fiind preot în Lișcoteanca, în perioada 1956-1958.

A fost membru al Gărzii de Fier, în perioada liceului, iar după război în Frontul Plugarilor.

La 22 septembrie 1948 a fost arestat de Direcția Regională a Securității Statului Galați, pentru că „a dat ajutor în bani unor legionari care erau arestați”, fiind condamnat pentru „uneltire” la șapte ani închisoare, pe care i-a executat în penitenciarul Aiud. După eliberarea din penitenciar a fost numit preot suplinitor în parohia Lișcoteanca. A fost arestat din nou la 21 mai 1958, chiar în biserica din Lișcoteanca, în timpul slujbei de hram, fiind condamnat la doi ani de muncă obligatorie pentru „primejduirea ordinii în stat”, pe care i-a executat, în lagărele de muncă de la Culmea și Periprava.