tătaru

 Legendele

Satul Tătaru se află situat la o importantă răscruce de drumuri din Câmpia Brăilei: DJ-201 spre Dudești, DJ-211C spre Colțea, DJ-211 spre Roșiori și DJ-211B spre Bărăganu. A fost reședință de comună până în anul 1968, iar în prezent aparține de comuna Dudești, din anul 1968.

Conform unei legende despre apariția acestei așezări, se spune că satul s-a  înființat  pe moșia boierului Roșu. Numele satului s-ar trage de la originea tătară a paznicului, pe care boierul l-a angajat să păzească moșia. Paznicul de origine tătară își avea coliba pe o movilă, de unde putea supraveghea toată moșia. Această movilă a fost numită de localnici Movila Tătarului, în timp mai mulți oameni s-au stabilit în jurul ei, fiind aduși sau venind de bună voie, să muncească pe moșie. Primele lor locuințe erau bordeie de pământ.

O altă legendă spune că, pe această movilă, turcii spânzurau pe cei ce nu respectau si nu se supuneau ordinele celor care conduceau și adunau dările de la locuitori. Pe această movilă a fost omorât și un mare econom de vite, Sulu, care avea drum pe aici, când trecea cu vitele de la munte spre baltă, la Dunăre. Crucile lui Sulu se păstrează și astăzi, în mai multe localități, de la munte pana la Dunăre. Două dintre ele se pot vedea și astăzi în împrejurimile satului nostru, una la circa 7 km vest de satul Tătaru, spre Ferma 5, și alta la 5 km spre sud-vest, pe drumul care vine de la Ciocile spre Baltă.

Mai amintesc și legenda despre Evanghelie Zappa - aromân? albanez? grec? -  care făcuse mare avere din  piraterie la gurile Dunării. Cu banii, aurul și alte bogații cumpărase în întinse suprafețe de teren în Bărăgan (Ialomița, Călărași, Buzău etc.).

Se spune că, piratul fiind căutat, și pentru a nu i se da de urmă, a ajuns fiind la Tătaru și-a făcut o ascunzătoare sub pământ, o hrubă mare, care pornea de la marginea satului, latura estică, având o intrare mascată de oțetari. Și astăzi mai există case, care se spune că mai au de suferit de pe urma acestor hrube, deoarece se tasează pământul. La Tătaru, Evanghelie Zappa l-a întâlnit pe, Stroe Ivașcu, viitorul deputat în Divanul Ad-hoc, care l-ar fi prezentat lui Alexandru Ioan Cuza, acesta sprijinindu-l pe domnitor cu o sumă importantă, pentru organizarea Gărzii Naționale.

Puțină istorie

Satul Tătaru este una dintre cele mai vechi așezări din împrejurimi, cu mențiuni documentare încă din secolul XVII. Apare pe harta statului major austriac din 1792, ca fiind plasat între cele două lacuri, Unturoasa și Tătaru, pe malul de vest al Lacului Tătaru.

Ulterior, vatra satului a fost mutată pe malul Lacului Unturosu, cam la 2 km spre sud de Lacul Tătaru, pe locul unde se găsește și astăzi, extinzându-se de atunci spre sud-vest, ca urmare a creșterii populației.

Satul Tătaru era situat pe unul dintre „drumurile lânii” care brăzdau Bărăganul Brăilei, drum care venea din munții Vrancei, - actualul drum Focșani-Brăila - până la Sulu, cotea apoi spre Ianca, Bordei Verde, Albotești (Zăvoaie), Bariera lui Negrea, Tătaru (drumul Zăvoii) și se întretăia la Poarta Brăilei („cele trei fântâni”) din marginea satului cu drumul spre Brăila,  pe la movila Însurăței.

Încă se mai păstrează în patrimoniu local „cele trei fântâni cu apă bună”, care  se pot vedea și astăzi, pe drumul vechi al Brăilei.

,,Aceste fântâni cu cumpănă sunt o legătură între cer și pământ, ce înlănțuie cu ciutura lor, albastrul infinit al cerului, de albastrul mărginit în ghizdul fântânii, al apei reci și cristaline.” (citat din Monografia satului)

 Mulți dintre locuitorii satului Tătaru, ca și ai altor sate din Bărăgan, erau „târlași”, ardeleni care coborau cu oile în câmpie, și găsind condiții bune și-au înjghebat „târle” aici. Așa sunt familiile: Orășanu, Bianu, Neicu, Bounegru, Bunea, Găureanu, Lacurezeanu etc.

Modernizarea statului român, după adoptarea Regulamentului Organic, în anul 1830, face să apară și mențiuni despre satul Tătaru, în documentele vremii. De exemplu, în arhiva primăriei din satul Tătaru sunt păstrate acte, scrise cu litere chirilice, în care se arată că în anul 1832, în sat au fost 14 născuți, 12 morți și 8 căsătorii.

În anul 1940 erau 1.105 familii cu 3.976 suflete, iar in 1997 populația a început să scadă, rămânând 914 familii cu 2.328 suflete.

Un moment istoric deosebit îl reprezintă faptul că de aici se trage Stroe Nașcu (Ivașcu), om gospodar al satului, ales deputat in Divanul Ad-Hoc, reprezentant al țărănimii din județul Brăila. Stroe Ivașcu (1820-1893) s-a născut la Tătaru, fiind al treilea fiu (din cei opt) al lui Ioan Vișan și al Anei Bălan. În 1878, drept recunoaștere pentru meritele sale, a fost decorat de Regele Carol I cu Ordinului „Steaua României”,   în grad de cavaler. Stroe Ivașcu a fost bunicul marelui filosof Nae Ionescu, astăzi una din străzile din Tătaru purtându-i numele iar un ilic al său este expus la Muzeul Brăilei.

Sat brăilean vechi, locuitorii din Tătaru au participat la toate evenimentele istorice ale țării, cu deosebire la cele trei mari războaie: 1877-1878, 1916-1918, 1941-1945. Și-au dat viața pentru glia străbună, pentru neam și țară un număr însemnat de fii ai satului.

Ne place să spunem că tătăranii erau oameni deosebiți în zonă: gospodari, muncitori, mândri și vorbăreți, prietenoși dar tăioși la vorbă, cinstiți și uniți la necaz. Era suficient să bată palma și vorba era vorbă, nu se mai putea întoarce.

În sat, există la ora actuală un dispensar medical, 18 unități comerciale, două școli, o grădiniță, biserica, căminul cultural și mulți oameni gospodari preocupați pentru bunăstarea familiilor lor, dar și pentru cea a localității.

Biserica

O adevărată mândrie a satului, simbol al creștinătății, loc de rugăciune și pomenire este biserica din sat, cu hramul ,,Sfântul Nicolae”, una dintre cele mai mari biserici din județul Brăila, ce poate fi numită o adevărată „Catedrală a Bărăganului”, pentru  măreția și frumusețea ei.

Prima biserică din sat a fost construită în anul 1830, de către enoriașii cu dare de mână, tot pe locul actualei biserici. Biserica veche a fost refăcută în anul 1902, iar în anul 1910  s-a construit din temelii actuala biserică.

Exteriorul bisericii - cu cele trei turle, cu intrândurile si ieșindurile sale, cu o perfectă simetrie a părților componente, precum și cu ornamentațiile sale – încântă ochiul și sufletul.

De-a lungul celor o sută de ani, bisericii i s-au făcut mai multe reparații, cea mai importantă fiind cea de după cutremurul din noaptea de 19 noiembrie 1940, care i-a cauzat avarii serioase. Astfel, s-au construit din nou si s-au acoperit cu tablă cele două turle de pe pronaos și s-a consolidat turla cea mare.

 Nu se cunoaște numele pictorului primei picturi murale, executată în ulei, în anul 1908, și al celei de-a doua picturi. Se pare că a doua pictură a fost executată în anul 1927, de un pictor Orășanu.

În anii 1967-1968 s-a executat a treia pictură interioară, inclusiv catapeteasma, prin strădania preotului paroh Aurel Georgescu. Pictura a fost realizată în tehnica „fresco”, în stil neobizantin de către pictorii Elena si Andrei Răileanu.

Preotul Aurel Georgescu, absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila, a fost coleg de bancă cu renumitul meteorolog Nicolae Topor. A urmat cursurile Facultății de Teologie de la Cernăuți. Era un erudit, pe latura umanistă, vorbind fluent franceza, greaca și latina.

Sunt multe lucruri frumoase care s-ar putea scrie despre domnia sa, dar cred că nu există locuitor al satului Tătaru, care să nu se fi înclinat în fața personalității complexe a preotului Georgescu. Vorbea frumos, evlavios, cu mare înțelepciune și prețuia pe cel cu care vorbea.

În tot timpul cat a slujit biserica din Tătaru , preotul Georgescu nu a cerut de la nimeni un preț pentru activitățile sale bisericești. Oamenii satului nu știau cât costa slujba unei nunți, a unui botez, a unei înhumări, cât costa o colivă, etc.

Școala

Marele Dicționar Geografic arată înființarea primei școli din satul Tătaru, în anul1834. În documentele de arhivă păstrate, se menționează că școala din Tătaru funcționa din anul 1847-1848 cu învățătorul  Șerban Stănculescu.  În acel an școlar, satul Tătaru avea 116 familii. La 8 aprilie 1858, administrația plășii Balta, recomanda pe tânărul Mihai Preotul Nicolae ce a arătat dorința de a se face învățător la școala din sat. Învățătorul era învoit de locuitori cu 3 lei și 20 parale plus ½ baniță de orice fel de product, de familia, pe an.

Până prin anul 1862,  școala din Tătaru a funcționat în casa de sfat a satului, după care s-a construit o școală mică din gard, cu două încăperi, care a fost folosită până în anul 1902, când s-au clădit din cărămidă două săli de clasă și o cancelarie, iar în anul 1922 aceasta s-a extins cu încă două săli de clasă.

La școala din satul Tătaru, care anul acesta a împlinit 122  de ani, se poate vedea o mini expoziție a portului popular tradițional, obiecte vechi școlare (bănci vechi, călimări, dar și caietul de însemnări ale primului învățător). Locația acestei școlii a intrat într-un amplu proces de reabilitare, la 1 sept. 2024.

În iarna anului 1930, a luat ființă Căminul Cultural, care poartă numele marelui om al școlii românești, „Spiru Haret”.

De  când a luat ființă, viața sătenilor s-a îmbogățit din punct de vedere spiritual. Căminul avea la început cor, echipă de teatru și formații de dans. La munca cultural-educativă și la cor, participau toate cadrele didactice și tineretul din sat, precum și din satele învecinate (Roșiori, Colțea, Cireșu).

Corul satului număra 110 persoane, format din toate vârstele, în frunte cu cadrele didactice.

 Din tradițiile etnografice păstrate menționăm o serie de jocuri populare precum: Hora, Hora mare stângă, Hora în două părți, Românul, Șchioapa, Brâul, Hora-n bătaie, Ciobănașul, Lezeasca, Birul greu și Mușamaua.

Tradiția se continuă și astăzi prin grupul folcloric actual al școlii. Ansamblul de cântece și jocuri populare Flori de Bărăgan a fost înființat în urma unui proiect de colaborare între Școala Gimnazială Dudești, Primăria Dudești și Școala Populară de Arte și Meserii ”Vespasian Lungu”, Brăila. Constituit ca și clasă externă a Școlii Populare de Arte, acesta este format din elevi din clasele I-VIII ai școlii noastre. De la înființare, ansamblul înscrie în palmares numeroase participări de succes la concursuri, festivaluri și spectacole județene și interjudețene, obținând numeroase medalii și premii.

În prezent, moștenirea cultural artistică este valorificată prin activitățile desfășurate împreună cu elevii școlii noastre, cu ocazia diferitelor sărbători, activități care s-au desfășurat în căminul cultural, in incinta școlii și la biserică.

Fii ai satului

Ionel Bounegru - profesor universitar, autor al mai multor studii de istorie;

Dumitru Sandu - fost redactor șef al ziarului ,,Munca”;

Costel Dobre - cercetător la Institutul de Studii Economice, București;

Octavia Pitulice - cercetător la I.C.C.H.I.M. București;

Costin Vasile - fost director al Liceului „Ana Aslan”, Brăila.

Bibliografie:

·         Înv. Ion T. Sandu Monografia Comunei Tătaru, județul Brăila, 1979,

·         Așezările rurale brăilene, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2010;

·         Monografia Județului Brăila, Consiliul Județean Brăila, 1971;

Radu Perianu, Istoria școalelor din orașul și județul Brăila, 1832-1864, Colecția Monografii Școlare, ISJ Brăila, 2004.

Autor: Profesor Tilica Toma 

 „Satul Tătaru, cu legendele lui, păstrează în patrimoniul local cele trei  fântâni din marginea satului, mărginind ,,Drumul Brăilei”, fântâni cu cumpănă care sunt o legătură între cer și pământ, ce înlănțuie cu ciuta lor albastrul infinit al cerului , de albastrul mărginit în ghizdul fântânii, al apei reci și cristaline.”

(înv. Ion T. Sandu, Monografia Comunei Tătaru).

Tătaru, leagănul copilăriei mele

Tătaru, satul meu natal, așezare veche ca multe altele din Bărăgan, se află la o răscruce de drumuri între Dudești, Colțea, Roșiori și Bărăganu, situat pe ,,drumul lânii” care brăzda Bărăganul Brăilei, venind din Munții Vrancei și până la Brăila.

Despre satul Tătaru poate mulți nu au auzit, dar pentru mine, Tătaru înseamnă  totul. Pentru mine și pentru alții născuți, ca și mine, pe aceste meleaguri, Tătaru este satul cu oameni gospodari, muncitori, mândri și vorbăreți, prietenoși, cinstiți și uniți la necaz.

Tătaru este satul cu amintirea vie a grămezilor de frunze de  tutun, de la poarta oricărei gospodării, pe care oamenii le înșirau pe sfoară, le puneau la uscat și le așezau în baloți ca să le predea, pentru a câștiga un bănuț. Tătaru se situa pe locul întâi în cultivarea tutunului, în județ. Dar nu doar atât . Locuitorii satului se întreceau și în cultivarea pepenilor. Câmpuri întinse de pepeni împrejmuiau satul. Oamenii aveau o dibăcie aparte în a cultiva pepeni și o mândrie că pepenii lor erau cei mai gustoși și cei mai aleși din zonă, apreciați și pe piețele bucureștene.

Tătaru este satul în care oamenilor le-a plăcut munca, dar știau  și să folosească frumos timpul liber: cântau in cor, un cor de 110 persoane, (spune înv. Ion T. Sandu în Monografia comunei), mergeau duminica la hora satului și răsuna câmpul de cântecele și jocurile lor populare cântate la instrumente tradiționale: acordeon, muzicuță, fluier, țambal, interpretate cu măiestrie de cunoscutul rapsod popular Șerban Butoi, fiu al satului, la ocarină, fluier, caval, cimpoi, alături de alți lăutari locali.  Numele lui Șerban Butoi a rămas consemnat și în cercetările etnologice, consemnate de în, cercetătorul Ghizela Sulițeanu, în volumul ,,Studii de etnografie și folclor din zona Brăilei”, apărută în 1977.

Iată de ce pot spune cu mândrie că aici, la Tătaru, am avut dintotdeauna și încă se păstrează, elementele de bază ale culturii românești, tradiționale.

Și ce poate fi mai plăcut când știi să iei și să duci mai departe frumosul dintr-un loc!

În prezent, satul Tătaru se mândrește cu împletirea armonioasă a două tradiții vechi românești practicate cu drag: oina - sportul nostru național și jocul popular.

Pionierii jocului de oină din județul Brăila

Oina, ,,exprimarea sportivă a culturii noastre românești“ ,așa cum afirmă președintele Federației Române de Oină, Nicolae Dobre, fiu al satului, este sportul care s-a practicat și pe aceste meleaguri brăilene.

La nivelul județului Brăila ne putem mândri cu cel care a pus amprenta asupra a ceea ce înseamnă istoria oinei la nivel național. Este vorba despre profesorul Radu Corbu, născut în localitatea brăileană Bordei Verde, care s-a impus la nivel național în timpul cât a fost profesor de educație fizică, de „gimnastică”, cum se numea la data respectivă, la Liceul Real ,,Nicolae Bălcescu” din Brăila. Și dacă oina se joacă astăzi într-o formă modernă, este rezultatul muncii depuse de domnul profesor.

Mare pasionat al sportului nostru național, prof. Radu Corbu a fost unul dintre discipolii lui Spiru Haret și a pus bazele, în 1899, primei competiții naționale de oină, competiție desfășurată la București, pe data de 9 mai și câștigată de echipa din Brăila antrenată de profesorul Radu Corbu. El a fost acela care l-a ajutat pe Spiru Haret în elaborarea primului regulament al jocului de oină. Mai mult decât atât, in 1898, Regulamentul pe care îl tipărește la Brăila profesorul Corbu, ar fi primul regulament al jocului de oină tipărit la nivel național.

Așadar, indiferent dacă a fost sau nu tipărit la Brăila primul regulament al jocului de oină, putem să spunem cu siguranță că prima campioană națională de oină din istoria acestui sport a fost echipa din Brăila, echipa liceului Nicolae Bălcescu. Profesorul Corbu a promovat jocul de oină la nivel național și internațional chiar înainte de 1898. În 1894, a susținut o conferință despre acest sport în Germania, lucru care a contribuit la cunoașterea acestei discipline sportive și peste hotare.

Ca performanță sportivă, primele trei competiții naționale au fost câștigate de echipa din Brăila. La fiecare competiție câștigată, la Brăila era prilej de mare sărbătoare. În 23 iunie 1899, echipa brăileană a fost întâmpinată de un cordon uman de la Gara Brăila până la Liceul Real ,,Nicolae Bălcescu’’ și ulterior până în parcul Grădina Monument cu ocazia prezentării trofeului și înmânării medaliilor de campioni.

Dincolo de această activitate, rămâne emblema pe care a pus-o profesorul Radu Corbu în ceea ce privește Regulamentul jocului de oină rămas multă vreme neschimbat. Datorăm profesorului Corbu inclusiv denumirea de ,,echipă” folosită și astăzi în jocul de oină și în multe discipline sportive .

Pentru a cinsti memoria inimosului profesor Radu Corbu, autoritățile brăilene au organizat un eveniment sugestiv intitulat ,,Cupa Radu Corbu la oină”, ediția I, eveniment desfășurat pe stadionul din localitatea sa natală, Bordei-Verde, la 1 septembrie 2023, cu participarea echipelor de juniori de la liceele și școlile gimnaziale din Brăila.

Oina la Tătaru

Jocul de oină este un joc frumos, un joc care conduce la îmbunătățirea calităților fizice,  a inteligenței, a curajului, a orientării sportivului în teren, a spiritului de echipă.

Nici la noi la Tătaru nu se organizau, în trecut competiții de oină, jocuri asemănătoare se practicau de către copiii și tinerii satului, pe ulițe sau pe izlazul satului, unde pășteau și vitele locuitorilor, sub de-numirea de țeft, țurca, poarca, la dubele sau iaca-vaca.

Odată cu numirea Președintelui Federației Române de Oină, în anul 2007, în persoana domnului Nicolae Dobre, fiu al satului nostru, se pun la Tătaru bazele practicării  acestui joc.

Totul a început în anul 2008, când cu ajutorul regretatului profesor Jan Bulancea, câțiva profesori inimoși au încropit o echipă de băieți cu care au participat la competițiile sătești din județul nostru, respectiv localitățile Surdila-Greci și Râmnicelu din județul Buzău. Copiilor le-a plăcut această disciplină sportivă, cu reguli, ceremonial și ordine în desfășurarea jocului, mai ales când au început să se întoarcă acasă cu medalii și diplome. Au început să se antreneze mai bine, să se organizeze ca o redutabilă echipă, omogenă și în anul 2008 au participat la primele competiții oficiale, la Constanța, unde au avut o comportare mai mult decât meritorie. S-au remarcat prin dorința de a face performanță și dăruirea pentru acest frumos sport.

Rezultatele nu au întârziat să apară și, ca o tânără speranță, în anul 2009, când sub atenta îndrumare a domnului profesor, cu ocazia competițiilor naționale, care prin tradiție se organizează la Constanța, pentru echipele de juniori, echipa de băieți antrenată de dl. învățător Marian Crăciun a reușit  performanța extraordinară, aceea de vicecampioană națională prin  obținerea  locului  II pe țară, la categoria juniori II. Bucuria a fost enormă, această echipă punând numele localității pe harta țării prin performanța realizată la acea dată.

Performanța obținută în 2009 de către tinerii satului nostru rămâne cea mai frumoasă, deși numărul de jucători a sporit an de an, la un moment dat constituindu-se chiar două echipe locale  care se întreceau. Între timp, cu sprijinul  Federației de oină  și  autorităților județene și  locale, s-a înființat  Clubul Sportiv ,,Speranța  Tătaru’’, club sportiv care există și astăzi.

Autoritățile locale au prins drag de această disciplină sportivă și au construit prima bază sportivă destinată practicării exclusiv jocului de oină. Așa se face că, pe terenul din curtea școlii, cu sprijinul autorităților locale și al locuitorilor satului nostru, se înființează, cu Diploma de omologare nr. 8 din 17.10.2010, prima bază sportivă destinată practicării sportului nostru național, în buna tradiție inițiată de Spiru Haret, care a așezat jocul de oină la loc de cinste în cadrul școlii. Evenimentul a fost sărbătorit prin organizarea primei ediții a Cupei Tătaru la oină”.  

Am fost onorați de prezența în întrecere a formațiilor campioane pe țară seniori - ,,Frontiera Constanța’’ și  „Straja București’’ - jucători, arbitri, profesori de sport și antrenori, dar  și de prezența a celui mai bun jucător - de departe  - din istoria oinei, domnul Nicolae Păsărică.

În anii următori, practicarea oinei și participarea la competiții s-a desfășurat cu intermitențe, căpătând însă un nou impuls în ultimii ani când, la inițiativa președintelui FRO, Nicolae Dobre și a familiei de învățători Marcela și Marian Crăciun, s-a reluat practicarea acestui sport și, mai mult de atât, s-a dorit împletirea lui cu cealaltă latură a culturii noastre tradiționale,  jocul popular.

Jocul popular

Jocul popular se practica în satul nostru cu elevii școlii și sub îndrumarea învățătorilor, desfășurându-se preponderent în cadrul serbărilor școlare sau cu ocazia diferitelor evenimente culturale. Începând cu anul 2019 - în urma unui parteneriat încheiat între Școala Dudești, Primăria Dudești și Școala Populară de Arte și Meserii „Vespasian Lungu”, Brăila - s-a înființat clasa externă de dans popular Dudești, din care se constituie Ansamblul de cântece și jocuri populare intitulat sugestiv „Flori de Bărăgan”,  îndrumat de doamna învățătoare Marcela Crăciun. Ansamblul este format din elevi ai școlii Dudești-Tătaru și are o structură foarte bine dezvoltată, pe niveluri de vârstă. Prin intermediul acestui ansamblu folcloric, valorificăm bogăția patrimoniului de la nivelul localității și zonei și ducem mai departe tradițiile românești.

Cu pași mici, dar hotărâți,  ansamblul, format preponderent din fete, majoritatea din ciclul primar la momentul înființării, a reușit să se impună în activitățile desfășurate atât la nivel județean, cât și în cele cu participare interjudețeană. Mai mult decât atât, la îndemnul învățătorilor Crăciun, aceste fete au avut dorința de a învăța și jocul de oină, participând și la competițiile de profil ale federației de specialitate.

În anul 2022, ansamblu de fete din Tătaru a participat la o tabără de inițiere și de promovare a jocului de oină la Crasna, județul Gorj. Aici, fetele au evoluat în cursul zilei în echipamentul de oină, obținând locul III și medalie, pentru ca seara, să schimbe echipamentul sportiv cu costumul popular, prezentând o suită de jocuri de Brăila, care le-a adus ropote de aplauze.

Între timp, evoluția bună a ansamblului „Flori de Bărăgan” și dorința fetelor de a se pregăti cât mai bine au adus premii și diplome. Debutul pe scenă a fost în iunie 2022, cu participarea la Festivalul-Concurs Județean de folclor Chira-Chiralina, Brăila, unde au obținut Premiul II.

Au urmat o serie de spectacole și concursuri  - susținute la Sala Tineretului, Brăila, în parcul Monument, Șantierul Naval Brăila, pe scenele amenajate cu ocazia diverselor evenimente unde au fost invitați, în căminele culturale sau pe scenele de concurs - unde copiii din ansamblul de jocuri populare din Tătaru au adus celor prezenți bucuria dansurilor noastre populare. Premiul I la Festivalul Regional de folclor„ Flori de Bărăgan”-Ianca, în 2023 și 2024, Premiul I la Festivalul-Concurs Național de datini și obiceiuri „Hora Osmănenilor”, Unirea, 2023, Premiul I la Festivalul-Concurs cu participare națională „Danubius”, Cernavodă,  2024, sunt doar câteva din rezultatele cu care se mândresc.

Colaborarea cu FRO a continuat, astfel încât în 2023, cu ocazia celui mai important eveniment, „Cupa Regelui și Cupa Reginei la oină”, desfășurat pe stadionul Arcul de Triumf din București a fost invitat să participe și ansamblul „Flori de Bărăgan”, alături de nume mari de artiști. Micuțele noastre eleve, dansatoare și sportive în același timp, au fost apreciate de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, care a avut numai cuvinte de laudă la adresa ansamblului din Bărăganul Brăilei.

Bucuria de a evolua pe scenă, de a se exprima prin joc cum știu ele mai bine, a continuat să aducă formației premii și diplome, dar împletirea activității de joc popular cu jocul de oină este dorința micilor dansatoare.

„Ce este oina? Asta este întrebarea pe care mi-am pus-o atunci când am aflat ca voi juca. Am învățat să joc și am avut ocazia să particip la câteva campionate ca jucătoare, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte mândră! Dacă cineva mi-ar adresa întrebarea acum aș spune că oina este pură tradiție. Munca în echipă se îmbină foarte bine cu folclorul prin rădăcinile acestora. De fapt, dacă stăm să ne gândim, asta ne face pe noi români! Cultura, tradițiile și folclorul ne aduc aminte de cine suntem noi, de fapt și chiar că nu-mi este rușine să spun că sunt româncă!”

Alexandra, membră în ansamblul Flori de Bărăgan și jucătoare de oină la C.S. „Speranța Tătaru”.

În noiembrie, 2023 am fost invitați la un Turneu Internațional de oină la Sala de sport Dinamo din București, unde au participat echipe din Moldova și Nepal. Copiii din Tătaru au prezentat, în timpul pauzelor dintre meciuri, momente de joc popular foarte apreciate de către participanți. Meritul ansamblului este că acum nu a reprezentat doar zona din care provine, ci și România. „ Este o onoare pentru noi să avem invitați acești copii deosebiți care, cu siguranță, vor face multe în ceea ce înseamnă promovarea tradițiilor românești. Ei constituie un exemplu pentru cei care vor să facă ceva pentru România”, afirma președintele FRO, Nicolae Dobre.

Împreună putem să reușim. Atât oina, cât și cultura, trebuie să meargă împreună. Oina nu poate fi separată de cultură. Oina reprezintă exprimarea sportivă a culturii românești. Tătaru poate deveni o localitate importantă la nivel național și internațional prin practicarea oinei, sportul nostru care ne reprezintă ca și națiune. Uniți în oină, cântec și joc popular, contribuim la realizarea identității noastre de români.

Autor: Profesor Marcela Crăciun