batogu

În jurul anului 1700, spătarul Mihail Cantacuzino cumpără moșia Coțofeneasca, din fostul județ Slam Râmnic (actualmente în județul Brăila), pe care ulterior o va împărți, făcând-o danie bisericilor ctitorite de el. Astfel, partea vestică a moșiei, pe care sunt situate actualele sate  Ionești și Berlești, a dăruit-o Mănăstirii Colțea (motiv pentru care va fi cunoscută sub denumirea de „Colțica”), iar partea estică – rămasă să fie stăpânită în devălmășie cu urmașii fostului proprietar – a dăruit-o Mănăstirii Sinaia.

Din datele și documentele de care dispunem în prezent, nu am putut identifica vreo așezare pe această moșie, în decursul secolului XVIII și primele decenii din secolul XIX, lucru ce se datorează și faptului că, în mare parte din această perioadă, moșia a fost ocupată samavolnic de turcii din Kazaua Brăilei.

După restabilirea domniilor pământești în Țara Românească, la 1821, călugării de la Mănăstirea Sinaia, care și-au reluat în stăpânire proprietatea, au îmbiat un număr de locuitori să se stabilească pe moșie, oferindu-le anume facilități. Astfel se naște, la anul 1824 satul Batogu.

Așezarea satului de la 1824 nu este cea actuală, ea fiind la circa 1-2 km vest (spre Cireșu).

Primii locuitori stabiliți au fost frații Neagu, Mihalașcu și Ene Butuc, toți păstori ardeleni din Săcele. Numele așezării avea să fie dat după porecla lui Neagu Butuc, căruia i se spunea „Batog”, pentru faptul că era un om slab și uscățiv. De altfel, povestea numelui familiei „Butuc” este una interesantă. Numele original era „Butu”, o familie mare și numeroasă de păstori din Săcele, dintre care mulți s-au stabilit în județul Brăila. Numele le-a fost transcris greșit de un slujbaș din Țara Românească, care în loc de „Butu C. Neagu” a scris „Butuc Neagu” și așa le-a rămas numele până astăzi.

După 1830, Ene Butuc pleacă din Batogu și stabilește la Dudescu. Familiile Butuc din județul Brăila se trag din acești frați, stabiliți la Batogu. Astfel, Butucii stabiliți în Filiu și Lișcoteanca se trag din Batogu, iar Butucii stabiliți în Bordei Verde, se trag din Dudescu.

După anul 1830, parte din moșia Batogu ajunge în stăpânirea marelui vornic Costache Niculescu, „boier caftanlău”(„membru al Divanului”). Acesta, împreună cu călugării Mănăstirii Sinaia decid să aducă mai multă forță de muncă pentru moșie și au adus mai mulți clăcași și târlași risipiți prin împrejurimi, oferindu-le vetre de casă pe un nou amplasament, actualul sat-vechi Batogu.

Conform catagrafiei județului Brăila din anul 1838, în satul Batogu existau un număr de 39 de familii – din care 3 ale unor văduve - astfel:

-          Butuc – 3 familii

-          Turcu – 1 familie

-          Cârstocea – 1 familie

-          Pârlog – 2 familii

-          Vlăsceanu – 2 familii

-          Mocanu – 5 familii

-          Neicu – 1 familie

-          Tilihoi – 1 familie

-          Mucea – 1 familie

-          Unitu – 1 familie

-          Moroianu – 1 familie

-          Vărzaru – 1 familie

-          Vioreanu – 2 familie

-          Arnăutu – 2 familii

-          Gatea – 1 familie

-          Vlădoiu – 1 familie

-          Rusu – 2 familii

-          Chiurcuboiu – 1 familie

-          Făgărașanu – 1 familie

-          Tacciu – 1 familie

-          Mangiurea – 2 familii

-          Moldoveanu – 2 familii

-          Bogdan – 1 familie

-          Lipan – 1 familie

Ca și proveniență a acestor familii avem:

-          cojani brăileni: Turcu, Pârlog, Tilihoi, Lipan, Bogdan

-          păstori aromâni: Cârstocea, Mangiurea, Gatea, Tacciu, Arnăutu

-          păstori săceleni: Butuc, Mocanu, Moroianu, Vărzaru, Vioreanu, Moldoveanu

-          păstori din zona Făgăraș: Făgărășanu, Unitu

În anul 1843, clucerul Ioniță Budișteanu reînființează satul Filiu, fapt ce va face ca o parte din locuitorii din Batogu să se mute aici sau în Lișcoteanca: familiile Arnăutu, Moroianu, Neicu, Mucea, Moldoveanu, Butuc, Vlășceanu etc. Alți locuitori se vor stabili, după 1853 în Bordeiul Verde: familiile Vioreanu, Tacciu, Bogdan, Pârlog etc.

În jurul anului 1850, urmașii boierului Costache Niculescu vând partea lor de moșie către Nestor Filotti, familia Filotti fiind cea care avea să stăpânească moșia Batogu, de atunci înainte.

Iulian Măcreanu