Movila miresii

Așezare

Localitatea Movila Miresii este situată în inima județului Brăila, pe DN 22-B, Brăila - Râmnicu Sărat, la 30 de km de orașul reședință de județ, având în componență satele Esna și Țepeș Vodă. Câmpul Movila Miresii face parte din subunitatea Bărăganul Nordic, reprezentând un relief plan, monoton, presărat cu movile: Struna, Miresii, Dinghiliu, Lungul, Iedului și lacuri: Lacul Sărat, Seaca, Lutu Alb, Opreanu (Esna).

Legendele

Numele comunei vine de la o movilă situată la 1 km de sat, pe platoul dintre lacul Seaca și Lacul Sărat, după unii locuitori, iar alții afirmă că aceasta ar fi situată spre nord, la 5 km de comună, pe teritoriul de astăzi al comunei Gemenele.

La rândul său, numele movilei cunoaște mai multe legende:

,,Pe  vremuri, demult, demult, într-o iarnă, pe un vifor mare, trecea o nuntă, mireasa fiind adusă de mire într-un car cu boi. Pe drum s-a desprins fundătoarea carului și mireasa a căzut în zăpadă. Când au observat nuntașii lipsa miresei, erau departe și era viscol mare și, fiind pe înserat, n-au mai putut-o găsi. Se zice că, la o movilă din apropiere, era o târlă de oi și un cioban, atras de țipete (într-o altă variantă, de lătratul câinilor), s-a dus și a găsit mireasa în zăpadă. A dus-o la târlă și a luat-o de nevastă.” (Nae A. Vasilescu, 1906)  Deoarece târla/ cătunul Mototolea era în apropierea movilei cu pricina, i  s-a zis și așezării Movila Miresii.

O altă variantă din ,,Dicționarul geografic al județului Brăila”-1894:

,,Bătrânii povestesc că mireasa era îndrăgostită de un tânăr păstor care avea târla și vitele pe lângă movilă, iar părinții silind-o să ia pe altul, pe când se întorceau cu nunta dintr-un sat din Râmnicul Sărat, de unde era fata, ajungând în dreptul movilei unde aceasta știa că se afla iubitul ei, se furișă din sanie și se duse la bordeiul ciobanului. A fost găsită a doua zi, dar nu a mai părăsit acel loc.”

Iată cum povestește bătrânul Bănică Horneț această legendă:

,,Într-o iarnă bogată în zăpadă, care acoperise toate drumurile, trecea o nuntă dinspre târlele Huienii spre Scorțaru Nou. Pe drum, deodată se stârni un viscol puternic, care îi împiedica pe nuntași să vadă pârtia. Nuntașilor le pierise veselia și dădeau bice cailor să nu-i troienească zăpada și întunericul să nu le răpească ultima nădejde de a ajunge cu bine la casa mirelui. În acest iureș, hopurile deveniseră periculoase, iar la unul dintre acestea, mireasa a căzut din sanie. Nuntașii înfofoliți în cojoacele lor până în vârful nasului, n-au observat lipsa miresei și au continuat drumul în goana cailor. Deoarece în apropiere se afla o stână, câinii au mirosit un străin prin apropiere și, prin lătratul lor neîntrerupt, au alarmat pe ciobani. În locul lupilor fioroși, ciobanii au găsit o mireasă într-un cojoc mare. Mireasa a fost dusă la stână și tare mult i-a plăcut fiului baciului, care a reținut-o de soție.” Ei au avut copii, și copiii lor alți copii, întemeind aici o așezare cu nume de poveste: Movila Miresii.

Istoric

 Teritoriul comunei a făcut parte din anul 1540 până în anul 1829 din raiaua Brăilei, ce se întindea în vest până la Grădiștea, limita fiind râul Buzău. Formarea unor așezări stabile datează din secolul al XIX-lea.

 Primele familii și așezări identificate pe aceste meleaguri datează din jurul anului 1800, când câteva familii: Ion Tudor, Gheorghe Ciurlea, Ene Mihăilă și altele venind de la târlele Urlani, au găsit pe raza actualei comune trei bordeie ale familiilor Stan Mototolea - zis Sbârcilă, Dobre Cojocaru- zis Mocanu și Săraru Ion care formau vechea târlă Mototolea. Aceasta era așezată pe moșia lui Chiriță Mototolea, al cărui conac era situat pe partea nordică a lacului Lutu Alb, la 1800 m de actuala vatră a comunei.

 Pe la 1860, micul nucleu Mototolea, mărit prin venirea altor târlași de la târlele Vraghia, Ghișeneni, Friguroasa, Hueni, Mămăligari, Găvani, Ghiormeni, Plopu, Burta Iencii, la 50- 60 de familii, a ajuns în 1879 la peste 90 de familii.

Anul 1879 este anul atestării documentare a satului Măgura Miresii, cum s-a numit la început, denumire aflată în ,,Actul de delimitare al însurățeilor”, art. 5-6 din anul 1864, întocmit de inginerul hotarnic S. Candiano prin contractul nr. 30693 din 18 septembrie 1879. Au fost împroprietărite 351 de familii din moșia statului, 91 fiind localnici. Stabilirea celor împroprietăriți în noua vatră s-a terminat în 1882, fapt ce a făcut ca acesta să fie considerat drept anul înființării localității.

În anul 1894, satul avea 1030 de locuitori, o moară de vânt, două școli, cârciumi, o brutărie, șase străzi și o piață.

Primul început al învățământului datează din anul 1880 și se făcea în casa lui Tudor Scarlet. În anul 1883 a fost înființată școala de băieți, frecventată de 63 de elevi într-un local construit din nuiele și vălătuci, amplasat în fața bisericii (școala primară de azi), iar în anul 1893 a fost înființată școala de fete, frecventată de 15 eleve. Învățătorul era Tudor Scarlet împreună cu soția, dascăli calificați, iar joia copiii învățau cu preotul Stan Apostol.

Biblioteca comunală a fost înființată în anul 1884.

Biserica a fost construită în anii 1889-1892 pe cheltuiala locuitorilor, fiind considerată la acea vreme cea mai impunătoare din județ: în plan treflat, cu pridvor închis, pronaos prelungit cu trei turle deasupra și o turlă pe naos,  renovată ulterior, în anul 1922. Turnul de clopotniță din exteriorul acesteia a fost ridicat în anul 1927. Biserica poartă hramul ,,Duminica Tuturor Sfinților”, moștenit până în zilele noastre. Primul preot care a păstorit această biserică a fost Stan Apostol.

În anul 1902 a fost edificat sediul Primăriei și a luat ființă Banca Populară. În anul 1906 comuna avea 1614 locuitori: 1552 - români, 27 austro-ungari, 6 germani, 9 bulgari, 10 greci și 10 apatrizi.

În această perioadă viața țăranilor era foarte grea, ceea ce a făcut ca răscoala din anul 1907 să nu treacă neobservată și pe aceste meleaguri. După cum mărturisesc bătrânii, țăranii Ion Cerviș și Radu Răileanu au dat semnalul răscoalei, trăgând clopotul bisericii. Oamenii umblau în grupuri și discutau aprins despre nedreptățile vremurilor. Unii au dat foc la câteva căpițe de paie de la conacul arendașului prințului Șuțu, dar sosirea în sat a unui grup de soldați de la vânătorii de munte ce se îndreptau spre moșia Coroanei Regale Domnița, i-a făcut să renunțe. După cum mărturisește bătrânul Șerban Ghețu, țăranul Oprișan Scarlet a pătruns cu forța în Primărie pentru a schimba conducerea, dar după reprimarea răscoalei în țară, acesta a fost chemat de autoritățile locale și, din cauza bătăii, a murit la scurt timp.

Primul Război Mondial i-a prins pe câmpul de luptă pe mulți dintre movileni. Patruzeci și opt dintre ei și-au dat ultima suflare pe câmpul de luptă. Pentru a-i cinsti cum se cuvine, s-a ridicat lângă biserică un monument pe care se află scrise numele eroilor căzuți la datorie, precum și următoarele versuri:

    ,,Cu prețul vieții noastre

      Și-al sângelui vărsat,

      Am biruit dușmanii

      Și patria am salvat.

      Moșia noastră scumpă

      Așa cum fuse-odată

      V-o dăm ca moștenire

      De voi a fi păstrată.”

În anul 1921 are loc reforma agrară, care atribuie celor lipsiți de pământ câte 5 hectare, iar celor care dețineau mai puțin, li se completează până la 5 hectare (686 de persoane).

La cel de-Al Doilea Război Mondial au participat peste 400 de țărani săraci și mijlocași din comună. După terminarea războiului, 245 de țărani fără pământ au fost împroprietăriți. Comitetul de împroprietărire a fost condus de comunistul Tudor Gagu, care a împărțit moșiile Opreanu, Niță Scarlet, Mavrodin, Șuțu și Ichimescu, la îndemnul Partidului Comunist Român.

Istoria continuă cu perioada comunistă…

E datoria noastră  să aflăm unde ne sunt rădăcinile, să cinstim oamenii și locurile în care ne-am născut, să ducem mai departe obiceiurile și tradițiile moștenite din bătrâni, căci numai atunci simțim cum ,,ne saltă sufletul de bucurie”.

Bibliografie:

-          Profesor Creangă, Nicolaie - ,,Monografia comunei Movila Miresii”;

-          Munteanu, Ioan - ,,Nume de sate din județul Brăila”

Autor: Prof. Florica Munteanu, Școala Gimnazială Movila Miresii, jud. Brăila

La 18 iulie 1505 (anul 7013 de la facerea lumii, cum zice documentul), printr-un hrisov dat în capitala Țării Românești de atunci, Târgoviște, voievodul Radu cel Mare, întărea lui Orlea și Balcul vătafi, stăpânirea moșiei Iasu, parte din ocina domnească de la Andolie, „ca să le fie de ocină și ohabă lor i fiilor lor.”

„Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voievod i domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul lui Vlad marele voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugilor domniei mele, jupan Orlea i jupan Balcul vătafi și cu fiii lor, ca să le fie la Andolie, din drumul Iasului pe Andolie, până la Furcitură i până în Șcheaul și de aci drumul Ezdei i până la drumul Latului. Pentru că s-a aflat ocină domnească, iar numitele slugi ale domniei mele au dobândit aceasta cu dreaptă slujbă. De aceea, le-am dat și domnia mea, ca să le fie de ocină și ohabă lor i fiilor lor și de nimeni neatins, după spusa domniei mele.

Și tu, Comane Crețe și cu Vladul Gage să le fiți hotarnici, deci să alegeți ocina domnească, dar cu 12 boieri; dar să-i adune Orlea i Balcul.

Si altfel să nu fie, după spusa domniei mele.

S-a scris în cetatea de scaun Târgoviște, luna iulie 18 zile, anul 7013 [1505 n.n.].

Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”

Moșia Iasului se găsea în zona comunei Movila Miresii de astăzi, pe locul fostului sat Iazul, de pe malul lacului cu același nume. În hrisov mai sunt menționate alte două moșii învecinate, existente de la o dată anterioară anului 1505, Șcheaul, în zona de sud, numele istoric al moșiei Bordeiul Verde, și Ezda (Esna), care va fi ulterior moșia Plopu a Mănăstirii Măxineni.

Hrisovul din 1505 este cel mai vechi document păstrat, despre zona rurală a județului Brăila, așa că cele mai vechi așezări din județul nostru, cu atestare istorică certă sunt Bordei Verde (Șcheaul), Esna (Ezda) și Movila Miresii (Iazu).

De-a lungul timpului, moșia Iazu a suferit modificări, împărțiri și schimbări de stăpâni, după cum au fost vremurile. În tabelul de mai jos prezint doar câteva, pe care am reușit să le identific, în hrisoavele cercetate:

• 20 februarie 1621 - Radu Voievod întărește lui Stan din Stârceni ocină în Iasul, județul Brăila.

• 20 aprilie 1650 -  Șase boieri, luați pe răvaș domnesc, mărturisesc cu sufletele lor, că în pâra dintre Dumitru din Iasul și Badea, acesta din urmă n-are nicio treabă cu ocina lui Dumitru. A scris Stan logofătul.

• 6 august 1650 -  Jupân Barbu, mare stolnic, mărturisește cu sufletul lui că Negoiță paharnicul a cumpărat de la Badea din Brăila o moșie de la Iasul și că s-au tocmit în fața lui, în anul 1649 (7157) la Ciortanul pe Argeș.

• 5 februarie 1653 - Șase boieri mărturisesc, cu sufletul lor, în neînțelegerea dintre Negoiță clucer și Badea din Brăila, pentru o moșie din Iasul, pe care Negoiță o cumpărase de la Dumitru și de la fratele lui, Ivan.

• 6 februarie 1652 - Serafim, episcop de Buzău, mărturisește că a venit de față Negoiță, feciorul lui Mihalcea, vornic din Pătârlagele, împreună cu 6 boieri, luați pe răvaș domnesc, ca să caute o moșie din satul Iasul, județul Râmnic, pentru care Negoiță a avut gâlceavă cu Badea din Brăila.

• 19 octombrie 1667- Mareș, mare vornic și ispravnic al Bucureștilor, numește 6 boieri care să aleagă ocina Iasul pentru care a avut pâră Mihalcea, fiul lui Negoiță clucer, cu Iane din Brăila.

• 29 octombrie 1667 - Cartea de alegere și hotărnicie a șase boieri numiți de Mareș, vel vornic și ispravnic al Bucureștilor, pentru a alege ocina din Iasul județul Râmnicu Sărat și Brăila, și care ocină fusese obiectul unei pâre între Mihalcea fiul lui Negoiță clucer și Iane din Brăila.

• 14 noiembrie 1667 - Mareș, vel vornic și ispravnic al Bucureștilor, împuternicește pe Mihalcea, fiul lui Negoiță clucer, să stăpânească ocina sa din satul Iasul din județul Râmnicu Sărat și Brăila, aleasă de 6 boieri.

• 24 octombrie 1668 - Radu Voievod, domn al Țării Românești, întărește lui Mihalcea, feciorul lui Negoiță, clucerul din Cândești, ocină în satul Iasul, toată partea tatălui său Negoiță clucerul.

Unul dintre cele mai importante evenimente avea să se producă în anul 1633, când Matei Basarab, domnul Țării Românești întărește „prietenului domniei mele jupan Badea, negustorul din Brăila și cu fiii săi, câți Dumnezeu i-a dăruit, ca să-i fie ocină în Iasul, din județul Brăila.”

Suma de 5.500 aspri, plătită de Badea neguțătorul, pentru partea de moșie cumpărată, arată că el era un om cu bună stare. Pe lângă aceasta Badea era și un creștin bun și darnic. La 25 iunie 1651, Badea din Brăila dăruiește moșia Iasul Episcopiei Buzău, „pentru a fi de mare pomană părinților lui și lui.” Dania a fost săvârșită, când s-a sfințit Mănăstirea de la Măxineni, zidită de Matei Basarab înainte de anul 1640, mai precis între august 1637 și august 1638.

Acestea au fost începuturile comunității de la Movila Miresii, acum mai bine de jumătate de veac. Date culese din hrisoave vechi, prezentate aici pentru prima dată. Despre alte evenimente istorice, poate în viitoare articole.

Autor: Iulian Măcreanu