oprișenenști

„Nu clasele sociale, nici familiile, ci oamenii care fac parte din ele alcătuiesc națiunea, fiecare potrivit cu individualitatea lui, și simțământul național nu pornește din conștiința solidarității, ci din iubirea elementară.”

Ioan Slavici

Incursiune în timp

Românul încearcă de secole să păstreze naționalitatea, originea comună, mândria națională care-l declară părtaș al neamului prin intermediul istoriei, al cunoașterii vieții petrecute până în prezent, al cultului trecutului național.

Doar la sat se mai păstrează încă simțământul național, solidaritatea care nu slăbește decât dacă membrii comunității se risipesc, dacă se leapădă de tradiții, de propriile lor credințe și obiceiuri.

Însă la sat trăiește veșnic un suflet de copil, în sânul poporului, însușindu-și și păstrând cu sfințenie valorile naționale, lucrările începute de predecesorii săi, pentru întemeierea unei națiuni clădite din comuniune sufletească, țeluri comune și o hotărâre desăvârșită.

Satul nostru, Oprișenești, se află în Câmpia Brăilei și este așezat pe DN2B, care trece prin centrul satului de la est la vest. Are legături spre vest cu localitatea Plopu și Orașul Ianca, iar spre est cu Urleasca, având o populație de aproximativ 700 de locuitori.

Satul Oprișenești este atestat pentru prima dată în jurul anului 1860, numele provenind de la frații Oprișan, primii care se pare că s-au stabilit în această zonă.

În 1892, Ianca era reședință de plasă, iar satul Oprișenești făcea parte din comuna Perișoru, alături de satele Plopu și Jipești. În anul 1894, satul avea în componența sa 21 de case, locuitorii alegând să se mute din fostele târle Jipești-Perișoru. În 1895, Eforia Spitalelor Civile a împroprietărit cu câte 5 hectare 100 de săteni, urmând ca un an mai târziu să primească loturi de casă.

Prima construcție importantă a satului Oprișenești a fost școala ridicată în anul 1912, cu o singură clasă, alături fiind și casa dirigintelui.

Comunitatea nou-formată în satul Oprișenești începe să se dezvolte, astfel încât, în anul 1923, satul număra 380 locuitori din care 26 erau capi de familie. În luna martie a anului 1923, în județul Brăila sunt înființate noi comune, astfel că satul Oprișenești ajunge să facă parte din comuna Plopu, ambele desprinse din comuna Perișoru.

Din punct de vedere spiritual, toți locuitorii erau creștini ortodocși, cu dragoste mare față de Dumnezeu. Pentru că nu aveau locaș de cult, erau nevoiți ca la fiecare sărbătoare să străbată câmpurile ce legau satul Oprișenești de Perișoru, unde puteau participa la slujbele religioase.

Un țel comun pentru întregirea neamului

Ca urmare a evenimentelor din anii 1914-1916, satul Oprișenești a fost grupat cu Ianca, Berlești și Perișoru, iar bărbații valizi cu vârste cuprinse între 21 și 45 de ani au fost nevoiți să participe la război. Jertfele eroice au fost considerabile, 200 la număr pentru toată comuna, dintre care 17 persoane din satul Oprișenești.

La sfârșitul anului 1916 comuna Ianca ajunge sub ocupație germană, iar acest lucru are efecte nefaste pentru localitățile din jurul ei, implicit pentru satul Oprișenești, care se confruntă cu o serie de probleme, sunt confiscate obiectele de alamă precum clanțele de la uși, sfeșnice. Comerțul cu animale este oprit, oricine creștea mai multe animale, porci sau vite, era victima confiscărilor rămânând doar cu unul. O altă repercursiune a ocupației germane a fost legată de faptul că oamenii aveau nevoie de aprobare din partea comandantului nemțesc pentru a sacrifica animalele. Casele, ba chiar și biserica sunt jefuite. Sătenii nu dețineau ingredientele de bază pentru pregătirea mâncării sau produse pentru îngrijirea personală. Toate legumele erau confiscate, singurul aliment de care se puteau bucura fiind mălaiul, pentru mămăligă.

Biserica, temelia comunității rurale

În anul 1923, satul Oprișenești se dezlipește de comuna Perișoru și împreună cu satul Plopu formează o comună. Un singur element le mai lipsea locuitorilor acestui sat, cel spiritual.

Locuitorii satului își doreau cu ardoare un preot și o biserică. Atunci când satul aparținea de comuna Perișoru, oamenii erau nevoiți să meargă aproape 3 km sau mai mult pentru a participa la Sfânta Liturghie, pentru a se oficia nunți, botezuri sau înmormântări, iar când era nevoie de preot trebuia adus cu trăsura. Aceste greutăți și neajunsuri au determinat oamenii de vază ai satului să ceară Sfintei Episcopii a Buzăului preot pentru satul Oprișenești.

Astfel, în anul 1922, este trimis preotul Anton Rădulescu pentru parohia Plopu-Oprișenești. Ajuns aici, observă multe lipsuri, cel mai însemnat fiind lipsa locașului de cult. El demarează toate demersurile necesare și primește din partea Prefecturii Brăila 2.000 de metri pătrați, în centru satului, vizavi de școală. Se începe șantierul de construcție al bisericii, însă lucrările s-au desfășurat anevoios din cauza lipsurilor financiare. Se organizează periodic colecte de porumb ce era vândut la silozul din Ianca, iar banii obținuți erau investiți în construcția bisericii. Fiecare familie avea normă de 54 kg de porumb, echivalentul a 162 lei.

Părintele Anton Rădulescu era zilnic pe șantier, plătind o căruță ce îl aducea din Plopu pentru a supraveghea lucrarea. Dragostea preotului Anton Rădulescu față de biserica satului Oprișenești a fost demonstrată prin sacrificiul financiar pe care părintele îl făcea de bunăvoie pentru Biserica lui Hristos. Conform actelor, construcția bisericii trebuia finalizată în anul 1924, dar din cauza problemelor financiare lucrările se sistează și, abia în 1929, locașul de cult este finalizat.

„În anul mântuirii de la Hristos 1932, luna decembrie, ziua 18, sub domnia Majestății Sale Carol al II-lea, Rege al României, Ministrul al Instrucțiunii Publice, al Cultelor și al Artelor fiind domnul Dimitrie Gusti, prefect al Județului Brăila fiind domnul Ionel Marinescu s-a sfințit biserica cu hramul Sfântul Profet Ilie Tesviteanul, clădită întâia oară în localitatea Oprișenești, județul Brăila, de către Prea Sfințitul Episcop D. D. Ghenadie Niculescu al Buzăului, ajutat de clerul episcopal.”

Actul de sfințire al bisericii

Școala în viața obștii sătești

Școala Primară Mixtă din satul Oprișenești începe să funcționeze în 1923 într-o construcție care se împărțea cu o anexă pentru vite, avându-l ca învățător și director pe Gheorghe Boboc.

În 1937-1938, localul de școală este propriu, cu două săli de clasă, cancelarie și locuința aparte pentru director, acesta fiind Ștefan Șerban și soția sa, Elena Șerban, învățătoare, imobilele fiind în perfectă stare, iar curtea școlii fiind împrejmuită cu gard de scânduri. Elevii cursului primar elementar erau în număr mare, 39 elevi în clasa I, 26 elevi la clasa a II-a, 26 elevi clasa a III-a, 22 elevi clasa a IV-a.

Între anii 1960-1970, Școala Oprișenești capătă o altă formă, numărul elevilor fiind în creștere, iar ea devine gimnazială, avându-l ca director și învățător pe Ion Corciu, iar ceva mai târziu, din anii 70, pe Ion Trufașu și mai apoi Rădița Bădilă.

În perioada comunismului, atât Grădinița de copii din sat, cât și școala, găzduiesc un număr impresionant de preșcolari și elevi, datorită colectivizării, dar și datorită impactului deosebit pe care l-a avut Schela de petrol și gaze asupra comunității, contribuind la creșterea numărului de locuitori. Dintre cadrele didactice, pot fi amintite G. Becheanu, E. Bărbuceanu, V. Zeca.

În anul 2002, toate școlile din județ primesc o directivă conform căreia fiecare director de unitate trebuie să aleagă un patron spiritual pe care să îl slăvească în fiecare an. La acea vreme, directorul V. Drugău, împreună cu preotul satului C. Diaconu și corpul profesoral, aleg ca patron spiritual al Școlii Gimnaziale Oprișenești, Sfinții Trei Ierarhi, dată aleasă astfel încât elevii să poată desfășura activități în cinstea ei.

În anul 2005, are loc o reorganizare la nivel de oraș, iar școlile Plopu și Oprișenești su trebuit să se unească, datorită numărului mic de elevi rămași în urma privatizării Schelei de petrol și gaze din sat, muncitorii fiind nevoiți să plece în locurile de baștină, pentru că nu mai aveau locuri de muncă, astfel școala rămânând doar cu ciclul primar, iar în prezent aceasta funcționează doar cu două posturi de învățători, având clase simultane, cu un efectiv de 25 de copii.  

Satul, o scenă din viața de ieri și de azi

Cu toate acestea, școala continuă să se remarce prin activitățile realizate în încercarea de a promova tradițiile, obiceiurile și istoria locală.

Începând cu anul 2022, prof. înv. primar Boboc Mădălina încearcă să adune laolaltă obiecte vechi, în genere „antichități”, ce au aparținut sătenilor, într-una din sălile actualei școli primare din Oprișenești, în cadrul unui muzeu-expoziție a cărui menire este de a reîntocmi, de a reîncropi povestea Bărăganului de altădată. Cu aproximativ 500 exponate, micul muzeu continuă să surprindă prin autenticitatea sa, menținând vie memoria satului, desfășurând diverse activități în care sunt implicați de cele mai multe ori și bătrânii satului, în încercarea de a transmite mai departe tinerilor și copiilor îndeletnicirile de altădată: țesutul, torsul, sucitul, împletitul la andrele și cârlige, cusutul, croșetatul etc.

Lumea satului stă sub semnul nostalgiei, al efemerului, rămânând însă vie, reală, prezentă în viețile noastre printr-o mișcare perpetuă, printr-o scânteie ce ia naștere înlăuntrul acestuia. E un spațiu al vieții de ieri, un spațiu pe care ne place să-l rememorăm, un spațiu care ne oferă spectaculozitate, chemarea sa fiind una neîncetată, mitică, ce împinge observația umană către nesfârșitul tunel al timpului. Ceea ce mai poate aduce schimbarea, trezind la viață interesul, dragostea, dorința de a înțelege trecutul neamului este modul în care răspundem la această chemare ce poate chiar pătrunde în timpurile moderne, proiectând istoria ce dăinuie de secole.

BIBLIOGRAFIE

1.    ARHIVA PAROHIEI Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, satul Oprișenești;

2.    BOUNEGRU Stanca, COMAN Cristian, Ianca-istoricul localității pâna la 1900, Ed. Istros, Brăila 2013;

3.    PRICOP Ghena, STOIAN Viorel, MÂRZA Cătălina, DINU Niculina, Documentar istoric - PUG UAT Ianca, județul Brăila, Ed. Istros, Brăila 2012;

4.    TĂNASĂ Horia, Brăila în Războiul Întregirii Naționale 1916-1919, Ed. Istros, Brăila 2016.

Autor: Prof. înv. primar Mădălina Boboc