zăvoaia

Denumirea de Ianca nu este una prea obișnuită și e destul de dificil, la o primă vedere, să afli cam de unde ar putea proveni. De-a lungul timpului, în special locuitorii actualului oraș Ianca, au încercat să îi atribuie diferite origini: ba că ar veni de numele lacului omonim sau chiar ca o formă feminină derivată din numele lui Iancu Jianu.

Trebuie să spunem, încă de la început că, în județul Brăila, există două toponime „Ianca”. Primul se referă la Valea Ianca, o posibilă fostă vale părăsită a râului Buzău, care se întinde de la nord de Bordei Verde, până dincolo de Movila Miresii, spre valea Siretului. Al doilea se referă la lacul și orașul Ianca, aflate la vreo 20 km spre vest de valea Ianca.

Pentru a risipi orice confuzie, menționăm că toate referirile din documente la un toponim „Ianca”, de până la 1830, se referă exclusiv la Valea Ianca. Folosirea toponimului „Ianca” ce desemnează lacul și orașul actual, este ulterioară anului 1830, și se datorează unor circumstanțe speciale, pe care le vom detalia mai departe.

Din cercetările întreprinse, considerăm că cea mai probabilă etimologie este cea cumanică. În toate documentele vechi, actuala vale Ianca apare sub denumirea „Valea Enci”, „Coada Enci”, sau „Burta Enci”. Conform lucrării Codex Cumanicus, „Enci” înseamnă „liber, larg”, ceea ce s-ar traduce în română cam prin Valea Largă sau Valea Liberă. În timp, semnificația s-a uitat, iar în prima jumătate a secolului XIX, când au început să fie redactate primele documente administrative moderne, oamenii au presupus că „Enci-Iencii” nu este o denumire de sine stătătoare, ci este genitivul de la ceva, și așa s-a născut toponimul „Ianca”, ce desemna apa care curgea prin Valea Enci.

Acum că am lămurit de unde vine denumirea „Ianca” să revenim acum la chestiune. Totuși cum a ajuns ca numele „Ianca” să fie dat unei localități aflate la 2a de de kilometri mai încolo.

Răspunsul e unul simplu și banal, din nefericire, prin părțile noastre. Puțină corupție, puțină falsificare de acte și gata!

Denumirea aceasta de Ianca, a fost dată de vornicul Costache Niculescu, care, în anii de tranziție de la 1828-1831, când Kazaua Brăilei s-a desființat, a reușit să pună mâna, prin mijloace deloc cinstite, pe hrisoavele moșnenilor Bărbulești, care din vechime își aveau pământurile pe valea Ianca, învecinată cu moșia Șcheaua Orlești (în zona Morotești-Silistraru).

Niculescu a falsificat aceste acte și și-a făcut o moșie mare, auto-înstăpânindu-se peste pământuri care mergeau pe la nordul moșiei Bordeiu Verde (Șcheaua Doiceasca), ținând de la actualul sat Oprișenești și până la Ianca.

Tot boierul Niculescu a fost cel care a denumit lacul sărat ce mărginea noua moșie cu numele Lacul Ianca, pentru a zice că aceasta e apa menționată în hrisoavele falsificate. Din aceleași considerente, toponimul „Ianca”, ce desemnase până atunci exclusiv Valea Ianca - pe care se afla și așezarea Bărbuleștilor și apărea ca atare în hrisoavele însușite - a fost translatat de vornicul Niculescu 20 km mai la vest, dând numele unei părți din noua sa moșie, Ianca actuală, fără ca aceasta să aibă ceva în comun cu numele istoric de Ianca.

Satul Ianca, înființat de Niculescu era așezat pe malul lacului, denumit de Niculescu Lacu Ianca😀, în zona fostului CAP, din Sărățeni. Satul Ianca de pe actualul amplasament s-a înființat după anul 1860.

Așa s-a scris istoria, așa și-a căpătat actualul oraș numele. .

Autor: Iulian Măcreanu